21 iunie 2019
4784
Parchetul este un material de finisaj pentru pardoseala al carui principal atu este “caldura” pe care o transmite textura lemnului, fie ca vorbim de imagine sau de material in sine. Tehnologiile moderne de realizare a parchetului ofera totodata produse usor de pus in opera, de inlocuit sau refinisat. De asemeni, variantele contemporane multistrat ofera un produs cu o stabilitate dimensionala mai mare, ce diminueaza “lucrul” natural al lemnului si implicit mentenanta suprafetei.
Parchetul este astazi un finisaj preferat pentru finisarea pardoselilor in special pentru incaperi care gazduiesc activitati cu un grad sporit de confort – de la living-ul domestic la sali de reuniune sau chiar sali pentru activitati sportive. Pentru usurinta montajului si a inlocuirii, spatiile inchiriate – rezidentiale, comerciale, de birouri etc. – sunt adesea finisate cu parchet laminat. Locuintele sau unitatile de cazare apeleaza cel mai frecvent la parchet pentru a transmite sentimentul de ospitalitate.
Apetenta din ce in ce mai crescuta pentru materiale, texturi si ambiante naturale plaseaza parchetul intr-o pozitie privilegiata, alaturi de placile ceramice sau piatra naturala. Placile de format mare, cu suprafata continua (full plank/one strip), finisajele mate, intrebuintarea parchetului pentru finisajul peretilor si al plafoanelor sunt cateva dintre cele mai puternice tendinte recente. Nu in ultimul rand, redescoperirea modelelor traditionale – montajul herringbone, spre exemplu – aduce in productia actuala modele deosebite, cu alura retro sau vintage.
Exista trei tipologii majore de parchet, diferentiate in functie de compozitie, alcatuire si tipuri de material folosite
Parchetul masiv – este un produs extras direct din cheresteaua debitata din trunchiuri de arbori. Finisajul se obtine dupa punerea in opera. Prezinta avantajul raschetarii multiple si dezavantajul variatiei de volum semnificative
Parchetul laminat – este un produs ce reproduce imaginea lemnului (sau orice alta textura) sub forma unei folii aplicate pe un strat suport din particule lemnoase incleiate (MDF sau HDF). Prezinta avantajul montajului sau inlocuirii facile, cu costuri reduse, insa este mult mai expus degradarii fata de celelalte tipuri de parchet.
Parchetul stratificat – imbina mai multe straturi de lemn masiv dispuse perpendicular. Prezinta avantajul stabilitatii de volum sporite si al posibilitatilor de refinisare sau raschetare multiple. Este o alternativa cu efecte estetice comparabile insa mai economica fata de parchetul masiv.
In selectarea tipului de parchet adecvat amenajarii, intervin mai multe considerente de ordin estetic si practic care ghideaza alegerea produsului. Mai jos gasiti cele mai frecvente criterii care determina optiunea cumparatorilor, prezentate pe larg in versiunea completa a articolului.
In alegerea tipului potrivit de parchet pentru un anumit ambient, criteriile sunt in general nuanta, estetica suprafetei – textura continua sau imbinare de 2-3 fasii longitudinale – si, pentru solutii mai sofisticate, asocierea a 2 sau mai multe tipuri de modele. Nu in ultimul rand, esenta de lemn aleasa – fie ca imagine, fie ca strat de uzura natural – poate influenta vibratia suprafetei si atmosfera creata.
Grosimea si comportarea stratului estetic/de uzura este un criteriu practic adesea invocat. In cazul parchetului masiv, acesta formeaza corp comun cu masa produsului si primeste in urma raschetarii, ulterioare punerii in opera, straturile de lac sau ulei prevazute. Pachetul laminat prezinta stratul estetic cel mai subtire – un film aplicat pe stratul de baza. Acest tip de parchet poate avea o rezistenta variabila in functie de finisaj. Nu poate fi reconditionat. Parchetul stratificat are un strat de uzura cu grosimi intre 2,5 si 5,5 mm, se livreaza de regula gata lacuit/uleiat si poate fi reconditionat de mai multe ori in functie de aceasta grosime.
Punctul poate cel mai sensibil in discutia despre parchet, comportarea la umiditate prezinta particularitati in functie de tipul de produs ales pentru amenajare, dar si de modul de punere in opera (lipit sau flotant). Vorbim in special de actiunea apei stagnante sau in cantitati mari. Cel mai sensibil la apa este parchetul laminat, care se degradeaza iremediabil. Parchetul masiv isi modifica partial volumul in procesul de absorbtie si eliminare a apei, putand insa fi raschetat pentru reconditionarea suprafetei. Datorita structurii sale dar si a sistemelor de imbinare a placilor, parchetul stratificat are comportarea cea mai buna la apa, asigurand chiar si etanseitate intr-o anumita masura.
Modul in care suprafata finisata cu parchet se comporta la trafic si zgariere superficiala este un criteriu important atat pentru utilizari domestice cat si pentru spatii supuse traficului intens. Rezistenta la abraziune poate fi imbunatatita considerabil prin aplicarea unui film de protectie performant, pentru parchetul laminat, respectiv a mai multor straturi de lac rezistent pentru parchetul stratificat sau masiv.
Parchetul este astazi un finisaj preferat pentru realizarea pardoselilor in special pentru incaperi care gazduiesc activitati cu un grad sporit de confort – de la living-ul domestic la sali de reuniune sau chiar sali pentru activitati sportive. Fie ca vorbim de modelele de parchet traditionale, din lemn masiv, sau de variantele contemporane multistrat, principalul atu al parchetului este “caldura” – fizica sau vizuala – pe care o transmite textura unui material natural precum lemnul. Pe de alta parte, fiind un material natural, “viu”, acesta “lucreaza” in timp si necesita o atentie si o ingrijire sporita. Tehnologiile de realizare a parchetului modern urmaresc insa sa diminueze acest incovenient, prin sisteme inovatoare de alcatuire si imbinare a placilor. Variantele contemporane multistrat ofera un produs cu o stabilitate fizica mai mare, ce diminueaza variatiile dimensionale naturale ale lemnului si implicit mentenanta suprafetei.
Inceputurile parchetului sunt legate de Franta secolului al XVII-lea, cand pardoselile din piatra ale Palatului Versailles au inceput sa fie inlocuite cu lamele de parchet “tesute” in diagonala. Parchetul a devenit apoi materialul privilegiat pentru resedintele nobililor de pe teritoriul francez si italian, fiind asamblat in formule sofisticate ce imbinau esente si culori diferite. Aceasta imagine aristocratica a pardoselilor din parchet este in prezent redescoperita si revalorizata prin formule inedite oferite de producatori. Productia industriala a parchetului a luat amploare o data cu sfarsitul secolului al XIX-lea in Europa si apoi America. Catre mijlocul secolului al XX-lea este brevetat in Suedia un tip modern de parchet – parchetul triplu stratificat – o alternativa mai economica si mai stabila dimensional fata de parchetul masiv. Produsul ramane popular pana astazi, alaturi de formulele dublu-strat sau multi-strat, formula hibrida parchet laminat sau parchetul masiv, ale caror caracteristici le vom discuta in cuprinsul articolului.
Una dintre tendintele dominante ale prezentului este integrarea elementelor naturale – materiale, texturi, atmosfera – in amenajarile interioare. Parchetul este unul dintre produsele cele mai potrivite sa raspunda cu succes acestei tendinte, alaturi de piatra naturala sau placile ceramice care pot astazi reda fidel texturile naturale. Explorand acesta apetenta pentru natural, producatorii ofera placi de format mare (pana la 1,8 m lungime pentru parchetul stratificat) finisate chiar si cu un strat de uzura continuu, intr-o singura fasie – denumit tehnic full-plank sau one-strip. Acestea redau atmosfera dusumelelor realizate din lemn masiv, un reper pentru autenticitate si sustenabilitate. Pentru a amplifica sentimentul de material natural, masiv, dar si pentru a reda caldura interioarelor traditionale finisate cu lemn, placile sunt bizotate – muchiile acestora un profil care creeaza un relief la imbinarea a doua placi.
Texturile mate reprezinta un element al tendintelor contemporane, iar parchetul raspunde acestei cerinte, oferind suprafete impregnate cu ulei, cu un plus de naturalete, sau lacuri ultra-mate. In plus, aplicarea unui tratament de sablare fina poate scoate in relief fibra lemnului, sporindu-i atractivitatea si creand o suprafata senzoriala, apropiata de aspectul traditional.
Tot in sensul revalorizarii unor formule traditionale sau retro, combinatiile a diferite tipuri sau culori de parchet este din nou in actualitate, conferind un aspect sofisticat, nobil, ambientelor. Aceasta se poate realiza fie imbinand mai multe tipuri de parchet pentru aceeasi pardoseala, fie folosind placi ce contin un model decorativ variat. Montajul in diagonala sau herringbone face din nou obiectul ambientelor care doresc sa integreze un decor inedit.
Pentru ambientele contemporane ce adopta un stil modern, intrebuintarea parchetului pentru finisajul peretilor si al plafoanelor reprezinta un element de noutate, care transforma spatiul intr-unul spectaculos.
Parchetul este un produs de finisaj pentru pardoseala utilizat atat pentru proiecte particulare, rezidentiale, cat si pentru spatii publice. Pentru imaginea sa, naturaletea si caldura lemnului, parchetul este folosit preponderent in spatiile livingului si ale dormitorului. Totodata, sunt spatii cu un trafic redus si umiditate scazuta, chiar daca exista produse de finisaj – lacuri speciale – care pot imbunatati comportarea parchetului in acest sens.
Pentru spatiile publice, parchetul este folosit in principal pentru doua motive, in functie de tipul de produs: usurinta montajului si a inlocuirii, respectiv confortul si nobletea pe care textura lemnului le transmite.
Pentru spatiile care isi schimba frecvent utilizatorii sau pentru care se doreste frecvent improspatarea imaginii, parchetul laminat sau stratificat, montat in sistem flotant (deci nu lipit) este o solutie practica. Spatiile comerciale, spatiile de birouri, locuintele inchiriate sunt adesea reconditionate sau upgradate vizual folosind placi de parchet montate in sistem flotant.
Salile de sport sunt adesea finisate folosind un tip special de parchet, datorita unui anumit grad de elasticitate al materialului, adecvat activitatilor sportive.
Pentru spatiile cu anumit grad de reprezentativitate – sali de reuniuni, festivitati etc. – sunt folosite modelele de parchet cu un aspect decorativ special, pentru a sublinia importanta spatiului.
Exista trei tipologii majore de parchet, diferentiate in functie de compozitie, alcatuire si tipuri de material folosite
Parchetul masiv – este un produs extras direct din cheresteaua debitata din trunchiuri de arbori. Finisajul se obtine dupa punerea in opera. Prezinta avantajul raschetarii multiple si dezavantajul variatiei dimensionale semnificative.
Parchetul laminat – este un produs ce reproduce imaginea lemnului (sau orice alta textura) sub forma unei folii aplicate pe un strat suport din particule lemnoase incleiate (MDF sau HDF). Prezinta avantajul montajului sau inlocuirii facile, cu costuri reduse, insa este mult mai expus degradarii iremediabile fata de celelalte tipuri de parchet.
Parchetul stratificat – imbina mai multe straturi de lemn masiv dispuse perpendicular unul fata de altul. Prezinta avantajul stabilitatii dimensionale sporite si al posibilitatilor de refinisare sau raschetare multiple. Este o alternativa cu efecte estetice comparabile insa mai economica fata de parchetul masiv.
Placa de parchet masiv este realizata dintr-o singura piesa de lemn, de diferite esente.
Parchetul laminat are ca strat de baza o placa din fibre lemnoase. Pentru unele produse, aceasta este completata, la partea inferioara, de un strat de contrabalans, care sporeste stabilitatea dimensionala a produsului si rezistenta la eventuala umiditate din sapa.
Parchetul stratificat este alcatuit din 2 sau mai multe straturi de lemn masiv, cu fibrele dispuse perpendicular. Aceasta configuratie asigura o stabilitate dimensionala considerabil mai mare decat in cazul parchetului masiv, pastrand totodata naturaletea lemnului. Pentru parchetul dublu- si triplu-stratificat, stratul/straturile inferioare sunt realizate cel mai frecvent din lemn de conifere, dar se intalnesc si combinatii cu placi din fibre lemnoase. Totodata, este intrebuintat si lemnul de mesteacan, pentru stabilitate structurala sporita, insa acesta se degradeaza mai usor. Parchetul multistrat este realizat din 5-8 straturi de foi de plop sau mesteacan (pentru parchetul realizat in Europa) sau hevea (in cazul parchetului realizat in tarile asiatice).
Daca pentru pachetul laminat, stratul estetic este o folie care poate reproduce orice model (inclusiv altul decat textura lemnului), parchetul masiv sau stratificat este disponibil in numeroase esente tari – locale/europene sau exotice. Acest aspect este detaliat mai jos. In plus fata de infatisarea naturala a lemnului, aceasta poate fi potentata prin folosirea unui finisaj pigmentat. Grosimea stratului de uzura este un aspect important, intrucat influenteaza posibilitatile de reconditionare ulterioara – prin raschetare sau refinisare.
Stratul de finisaj este cel care confera proprietatile tehnice specifice diferitelor tipuri de parchet: rezistenta la trafic, la patare, la alunecare, decolorare etc.
In cazul parchetului laminat, finisajul este un film/o folie aplicata peste stratul estetic, cu diferite performante tehnice in functie de nivelul de utilizare al pardoselii. Stratul este gata aplicat la livrarea produsului.
Pentru parchetul masiv si cel stratificat, finisajul se obtine prin aplicarea de lacuri sau uleiuri peste stratul estetic/de uzura din lemn masiv. In cazul parchetului masiv, finisajul se aplica intotdeauna dupa punerea in opera si raschetare. Parchetul stratificat se livreaza de regula gata finisat, dar exista si produse care sunt comercializate fara finisaj, acesta aplicandu-se dupa montaj.
Principalele produse de finisaj, lacurile si uleiurile, au particularitatile proprii. Lacul, aplicat in numarul de straturi recomandate de fiecare producator, formeaza o pelicula protectoare la suprafata lemnului. Se caracterizeaza printr-o intretinere usoara, dar, in cazul deteriorarii unui element, presupune refinisarea intregii suprafete a pardoselii.
Uleiul este un finisaj care impregneaza masa parchetului si ofera in final mai multa naturalete imaginii suprafetei, punand mai bine in lumina fibra lemnului. Parchetul uleiat necesita o ingrijire mai atenta, cu produse speciale si refinisari mai dese, pelicula superioara nefiind atat de rezistenta ca in cazul lacului. Pe de alta parte, deteriorarile locale pot fi mult mai usor remediate, prin refinisare punctuala, fara a crea diferente vizuale in planul pardoselii.
Un aspect foarte important al pardoselilor din parchet este sistemul de imbinare a placilor. Exista mai multe tipuri de sisteme de imbinare, in stransa legatura cu tipul de parchet – cu straturile acestuia si modul in care lucreaza elementele individuale. Totodata, un tip sau altul de imbinare influenteaza comportarea pardoselii in ansamblu – aparitia rosturilor intre placi la variatiile de umiditate sau, dimpotriva, solidaritatea intre elemente pentru a oferi o suprafata continua.
Tipurile principale de imbinare sunt:
– Nut-feder
– Uni-click
– Dublu-click
Totodata, exista mai multe tipuri de profile de imbinare, dezvoltate si perfectionate in timp pentru a spori solidaritatea intre placi: 1G – 5G sau 5S.
Sistemul nut-feder este unul traditional, bazat pe un profil negativ simplu, frezat in masa parchetului, care se imbina cu un profil pozitiv complementar al piesei alaturate. Tipul de imbinare este specific parchetului masiv, a carui masa unica permite realizarea acestei frezari. Totodata, acest tip de imbinare permite si variatii dimensionale mari, intalnite la parchetul masiv. Sistemul a fost preluat si la parchetul laminat, stratul de baza din MDF sau HDF fiind realizat in sabloane gata profilate. In forme mai complexe, sistemul nut-feder a fost dezvoltat si la parchetul dublu-stratificat. Sistemul nut-feder presupune lipirea elementelor de parchet de sapa.
Sistemul uni-click se bazeaza pe un profil complex pozitiv-negativ care blocheaza placile de parchet pe directie longitudinala. Este specific parchetului laminat si dublu-stratificat. Sistemul uni-click permite montarea elementelor atat prin lipire cat si in sistem flotant.
Sistemul dublu-click presupune existenta unui profil de imbinare tip click atat pe latura lunga cat si pe cea scurta a placii de parchet. Este intalnit la parchetul triplu-stratificat si, corelat cu stabilitatea dimensionala crescuta a acestuia, permite mentinerea unei suprafete “inchise”, fara rosturi, a pardoselii, in cursul variatiilor de umiditate. Elementele sunt blocate intr-o masa comuna, compacta, ce previne acumularea prafului sau infiltrarea apei la imbinarile dintre placi.
In privinta tipului de profil de imbinare, redam mai jos principalele sisteme:
1G – presupune existenta unui profil de aluminiu integrat in placa
2G – profil de imbinare frezat integral in masa stratului de baza
3G – tip de imbinare ce presupune existenta unui profil separat de imbinare din HDF, fixat in corpul placii
4G – sistem similar G3, dar cu profil din aluminiu fixat in corpul placii
Sistemele 1G – 4G privesc imbinarile pe directie longitudinala, placile fiind montate printr-o miscare oblica de imbinare si blocare
5G – sistem de imbinare prevazut pe latura scurta a elementelui, ce presupune un montaj prin glisare verticala si blocare; se bazeaza pe existenta unei garnituri flexibile care permite trecerea elementelor unul peste altul; acesta se combina cu un sistem de imbinare pe latura lunga, pentru a asigura blocare pe ambele directii – dublu-click
5S – sistemul se aplica tot laturii scurte, fiind insa mai performant – in locul garniturii sunt prevazute profile dintate, care asigura o solidarizare mai eficienta intre elemente.
Exista numeroase standarde care privesc calitatea produsului achizitionat, multe dintre acestea cu un anumit grad de particularitate de la o tara la alta. In privinta calitatii generale si a sustenabilitatii produsului, trebuie urmarite trei certficari majore:
– CE – atesta faptul ca produsul este conform cu standardele europene generale in vigoare
– FSC / PEFC – atesta faptul ca parchetul este realizat folosind lemn din surse legate, supuse controlului
– Emisii E1 / M1 (conform normei EN 717) – gradul de emisii a formaldehidelor in aer, care priveste siguranta privind sanatatea utilizatorilor
Pe langa acestea, exista numeroase standarde privind proprietatile estetice si fizico-mecanice ale placilor de parchet, dintre care listam mai jos cele mai importante.
Lemnul este un material natural care “lucreaza” – absoarbe si elimina/resoarbe apa, proprietate care in termeni tehnici se numeste higroscopicitate. Aceasta poate fi considerata o vulnerabilitate, insa tehnologiile moderne de productie cauta sa compenseze aceasta prin alcatuirea in sectiune, prin sistemele de imbinare a placilor, dar si prin produsele de finisaj folosite – lacuri sau uleiuri.
Parchetul laminat are o comportare de alta natura, acesta nefiind realizat din piese de lemn masiv, ci din aglomerari de aschii lemnoase. Stratul suport al parchetului laminat are o rezistenta initiala buna la absorbtia apei, insa dupa ce incepe sa absoarba, acesta se deformeaza iremediabil.
Parchetul masiv, natural prin excelenta, are capacitatea de a elimina apa absorbita, revenind, uneori complet, la dimensiunile initiale. In cele mai multe cazuri, acesta sufera modificari dimensionale negative, lasand un rost mai mare intre placi, dar si evazari pe conturul suprafetei de calcare. Suprafata poate fi insa reconditionata prin slefuire, chituire si finisare.
Datorita structurii sale multistrat, precum si a sistemelor performante de imbinare (dublu-click pentru triplu-stratificat, spre exemplu) parchetul stratitificat are comportarea cea mai buna la apa. Dispunerea straturilor cu fibrele perpendiculare unele fata de altele asigura o stabilitate dimensionala sporita in procesul de absorbtie-resorbtie a vaporilor de apa, iar sistemele de imbinare “click” atat longitudinal cat si transversal permit ca rosturile sa ramana inchise. Eventualele tensiuni ce apar la nivelul fiecarui strat datorita modificarii conditiilor ambientale (umiditate si temperatura) se anihileaza reciproc.
Comportarea la apa este influentata, pentru toate tipurile de parchet, si de modul de punere in opera. Parchetul aplicat prin lipire impiedica acumularea apei stagnante sub stratul de finisaj, spre deosebire de montajul flotant, care poate conduce la umflarea parchetului in cazul prezentei apei in cantitati mari.
Stabilitatea dimensionala a esentelor de lemn se masoara in functie de procentul in care parchetul se contracta in situatia modificarii umiditatii cu 1%.
Conform observatiilor tehnice, esente cum ar fi paltinul, mesteacanul sau fagul au o stabilitate redusa in raport cu esente exotice cum ar fi merbau, afrormosia sau wenge.
O data cu dezvoltarea sistemelor de incalzire prin pardoseala, producatorii de parchet ofera in fisa tehnica a produselor indicatia compatibilitatii cu acest sistem, precum si gradul de conductivitate termica. Aceasta indicatie apare fie sub forma conductivitatii, fie a rezistentei termice, valori opuse dar care furnizeaza aceeasi informatie: cat de bine difuzeaza parchetul caldura agentului termic.
Inertia termica – capacitatea unui material de a conduce si a stoca caldura – este in general asociata grosimii materialului. Pe langa aceasta, insa, trebuie luata in considerare si densitatea materialului in evaluarea eficientei privind utilizarea pentru sisteme de incalzire prin pardoseala. Astfel, un produs cu grosime de 14 sau 15 mm cu suport de conifer va avea aceeasi inertie termica ca si cea a unuia de 10 mm cu suport de placaj sau HDF.
Rezistenta termica depinde de modul in care este structurat parchetul ( multi, dublu sau triplustrat ) si implicit de grosimea si esenta lemnului din care este fabricat.
Diferentele in ceea ce priveste rezistenta termica intre diferitele tipuri de parchet, la modul general, ar fi:
– Parchet masiv 20 mm grosime – 0,13 m2K/W
– Parchet triplustratificat 14 mm grosime – 0,09 m2K/W
– Parchet dublustratificat 10 mm grosime – 0,07 m2K/W
In principiu, esentele cu o densitate medie si mare sunt cele recomandate pentru incalzirea in pardoseala.
Rezistenta la abraziune este un coeficient care, in cazul parchetului laminat, priveste produsul in ansamblu, iar in cazul parchetului masiv si stratificat, este dat de tipul si numarul de straturi de lac aplicate produsului.
Standardul EN 13329 Anexa E normeaza gradul de rezistenta la abraziune al parchetului laminat.
Metoda de testare presupune supunerea probei la un numar de cicluri de rotatie ale unui cilindru abraziv.
Clasele stabilite in functiune de numarul de rotatii la care proba rezista sunt urmatoarele:
AC 1, ≥ 900 rotatii – utilizare domestica, redusa
AC 2, ≥ 1500 rotatii – utilizare domestica, normala
AC 3, ≥ 2000 rotatii – utilizare domestica, intensa / utilizare comerciala, redusa
AC 4, ≥ 4000 rotatii – utilizare comerciala, normala
AC 5, ≥ 6000 rotatii – utilizare comerciala, intensa
Standardul EN 13329 Anexa E normeaza gradul de rezistenta la impact pentru parchetul laminat definind trei clase de produse:
IC1 – utilizare domestica / utilizare comerciala, redusa
IC2 – utilizare comerciala, nomala
IC3 – utilizare comerciala, intensa
Fisele tehnice ale produselor cuprind si alti indicatori privind comportarea parchetului la diferiti agenti externi – substante chimice (EN 13442 pentru lacurile sau uleiurile aplicate pe parchet masiv sau stratificat), substante alimentare care pateaza sau scrum de tigara (EN 438-2 pentru parchetul laminat) etc. Acestea vor fi consultate sau cerute producatorilor in functie de destinatia spatiului ce urmeaza a fi placat cu parchet.
Formatele disponibile sunt strans legate de tipul de parchet si tehnlogia de productie, cu implicatii directe asupra costurilor de achizitie.
Parchetul masiv este comercializat de regula in elemente de format mic (7-10 cm x 30-40 cm), putand fi intalnit si la lungimi de 100-120 cm, la costuri mai mari.
Pentru parchetul laminat, formatele disponibile acopera o gama ampla de dimensiuni, fara costuri semnificative intre diferitele modele dimensionale, intrucat reproducerea lemnului pe un film aplicat este mult mai facila. Formatele comune sunt de aproximativ 17-20 cm x 120-140cm.
Parchetul stratificat ofera, de asemeni, o varietate de formate, insa variatiile de costuri sunt semnificative, direct legate de prelucrarea stratului superior din elemente de lemn masiv. O diferenta importanta o face si alcatuirea stratului superior – one-strip sau three-strip. Placile cu strat superior dintr-o singura piesa de lemn sunt mai scumpe, insa lungimile disponibile merg pana la 200-220 cm.
Alcatuirea in sectiune a produsului dicteaza in mod direct grosimile intalnite la fiecare tip de parchet.
Fiind un produs compozit, realizat din aschii lemnoase incleiate si avand o densitate si rezistenta ridicate parchetul laminat are elemente de cea mai mica grosime: 7-12 mm.
Urmatorul interval dimensional este intalnit la parchetul stratificat: 12-15 mm pentru parchetul dublu- si triplu-stratificat si 15-22 mm pentru parchetul multistrat, cu stratul de baza realizat din placaj – grosimi similare cu cele intalnite la parchetul masiv.
Parchetul masiv are, datorita compozitiei, prelucrarii, a sistemului de imbinare nut-feder (posibil doar in centrul sectiunii) si a necesitatii de raschetare, grosimi dintre cele mai ridicate: 13-22 cm.
Foarte important: La alegerea unui tip de parchet eficient pentru sistemele de incalzire prin pardoseala, trebuie avuta in vedere atat grosimea placilor utilizate, cat si densitatea materialelor din care sunt alcatuite.
Totodata, grosimea stratului superior/estetic este importanta pentru comportarea in timp si reconditionarea parchetului.
Abaterile acceptate / tolerantele sunt reglementate pentru parchetul laminat prin standardul EN 13329, iar pentru parchetul stratificat EN 13489. Fisa tehnica a produsului va indica incadrarea acestuia in standardele specifice, mentionand coeficientii dimensionali ai produsului care pot fi mai performanti decat standardele in vigoare.
Spre exemplu, pentru parchetul stratificat, sunt prevaute urmatoarele abateri acceptate:
Diferente in lungime intre placi: ± 0,1 %
Diferente in latime intre placi: ± 0,2 mm
Devieri de la unghiul drept ale colturilor placilor: 0,2 %
Curbura longitudinala maxim admisa la livrare: 0,1 %
Curbura transversala maxim admisa la livrare: 0,2 mm
Diferenta maxima de grosime intre placi: 0,2 mm
Umiditatea maxima acceptata la livrarea produsului este de 5-9 %, raportat la care sunt indicate valorile de mai sus.
Incadrarea in clase de calitate a produsului se aplica parchetului masiv si celui stratificat si privesc aspectul si natura stratului superior estetic/de uzura (unic strat in cazul parchetului masiv).
In mod curent, sunt definite 3 clase de calitate:
Un alt tip de clasificare, intalnit la producatori de standard mai ridicat, este:
Clasa 1 – Noduri inexistente sau putine, de dimensiune minima; variatie mica de culoare intre elemente
Clasa a 2-a – Placi cu noduri mai multe, de mica dimensiune; variatie mai mare de culoare intre elemente
Clasa a 3-a – Mix de placi cu noduri mai mici si mai mari; variatie naturala a culorii
Clasa a 4-a – Noduri de dimensiuni mari; variatie mare de culoare in cadrul fiecarui element
Clasa a 5-a – Noduri de dimensiune si densitate maxime; cea mai mare variatie de culoare
Clasa 1 poate fi considerata nivelul select, Clasa a 3-a se incadreaza in imaginea clasica/naturala a lemnului, iar Clasa a 5-a poate fi incadrata ca avand aspect rustic sau robust.
Stratul estetic al parchetului poate fie realizat dintr-o gama larga de esente de lemn, fiecare cu particularitatile proprii privind aspectul fibrei sau culoarea. In cazul parchetului laminat, filmul aplicat stratului suport poate reproduce orice esenta de lemn.
Stratul estetic al parchetului poate fi realizat din esente de lemn autohtone sau europene – stejar, frasin, fag etc. – sau exotice – mahon, merbau, wenge etc.
Pe langa aspectele estetice, de tonalitate si vibratie a texturii, trebuie avute in vedere si particularitatile tehnice: spre exemplu, lemnul de fag nu este compatibil cu sistemele de incalzire prin pardoseala. Totodata, lemnul de merbau are o duritate sporita si deci ofera rezistenta mai mare.
Diferitele esente de lemn pot fi asociate in modele geometrice variate, pentru a obtine atmosfera dorita. Parchetul masiv, datorita sistemului de imbinare nut-feder, permite asocieri dintre cele mai diverse. Pot fi realizate carouri, intercalari de diferite modele, montaj la 90° sau la 45° – celebrul model herringbone, astazi redescoperit.
Parchetul stratificat, cunoscut curent pentru montajul in lamele longitudinale, ofera, la randu-i, astazi, posibilitatea obtinerii unor formule decorative mai complexe, prin asocierea mai multor modele de placi sau chiar prin simpla alternare a directiei fibrelor lemnului. In cazul parchetului stratificat, elementul de baza poate fi realizat din 1 sau 3 sectiuni longitudinale de lemn – one-strip/full-plank, respectiv three-strip.
Formatul elementelor de parchet folosite isi aduce aportul propriu la estetica/imaginea amenajarii realizate. In general, placile de format mai mare sunt asociate cu eleganta si naturaletea. Fiecare tip de parchet ofera astazi, in anumite limite, dimensiuni generoase – parchetul masiv lungimi de pana la 120 cm, iar parchetul stratificat lungimi de pana la 240 cm.
Realizarea unei pardoseli din elemente de parchet de lungimi mari creeaza o atmosfera aparte, prin similaritatea cu pardoselile din dusumele de lemn.
Pe de alta parte, folosirea unor elemente de format mic, asociate intr-o variatie de esente, geometrii sau culori, da o nota sofisticata spatiului, amintind de salile imperiale pentru ceremonii.
Tipurile de finisaje pentru parchet – lacuri si uleiuri – contribuie semnificativ la crearea atmosferei interioare. In cazul lacurilor, pe langa variantele comune – mat, semi-lucios, lucios – exista astazi disponibila si varianta ultra-mat, care protejeaza lemnul, pastrand intr-o buna masura impresia de naturalete.
Folosirea unui ulei pentru finisarea lemnului ofera imaginea cea mai apropiata de cea a lemnului nefinisat – textura “uscata”, foarte apreciata astazi.
Culoarea parchetului este data, pe de o parte, de nuanta naturala a esentei de lemn folosita, iar pe de alta parte, de pigmentarea lacului sau uleiului folosit (daca nu se doreste un finisaj incolor).
Spre exemplu, stejarul are o tonalitate calda, aurie, frasinul are accente maronii mai puternice, iar lemnul de mahon sau merbau poate avea inflexiuni de rosu.
Lacurile sau uleiurile pigmentate pot “acorda” esenta parchetului folosit la ambianta interioara, pastrand desenul fibrei de lemn. Totodata, acestea reprezinta si o modalitate eficienta de a improspata atmosfera unui interior, fara a fi nevoie ca pardoseala sa fie inlocuita.
Discutia despre materialitate/naturalete traseaza limita dintre parchetul masiv (hardwood) si cel stratificat (engineered wood), pe de o parte si parchetul laminat (laminated flooring), pe de alta parte. Criteriul de diferentiere este daca se doreste un material natural sau doar imaginea unui material natural, cu toate implicatiile care decurg de aici: estetice si de buget.
Fiecare tip de parchet prezinta avantajele si dezavantajele sale. In general insa, lemnul masiv/natural este asociat atat cu durabilitatea cat si cu nobletea. Astfel, pentru spatiile care trebuie sa transmita sentimentul de confort, siguranta si prestanta – locuinte sau sali festive – un material natural este indicat, chiar daca implica o investitie initiala mai mare. Pentru spatiile dinamice, mai ales cele inchiriate – un material usor de montat si inlocuit, fara costuri exagerate, este mai indicat.
Intr-un proces controlat de obtinere a cherestelei si de productie, lemnul este o resursa durabila si regenerabila. Totodata poate fi si reciclat, ca atare sau prin procesare pentru materiale industriale.
Certicficarea FSC/PEFC atesta obtinerea materialului brut din surse legale, supuse controlului.
Ca durata de viata, parchetul din lemn masiv sau stratificat este mult mai durabil fata de produsele laminate sau din vinil pentru pardoseli. Totodata, procesul de productie a parchetului stratificat este mai eficient din punct de vedere al utilizarii resurselor si recomanda produsul ca fiind mai sustenabil fata de parchetul masiv.
Totodata, lacurile sau uleiurile folosite pentru finisarea parchetului influenteaza considerabil sustenabilitatea produsului/pardoselii obtinute. Sunt disponibile numeroase lacuri sau uleiuri ecologice care pot fi aplicate (parchet masiv) sau au fost deja aplicate (parchet stratificat) pe elementele pardoselii.
Montajul parchetului se poate face in sistem flotant sau prin lipire, in functie de tipul de parchet si de anumite conditii specifice.
In orice situatie, este important ca sapa de egalizare sa fie pregatita in mod corespunzator pentru aplicarea pardoselii: sa prezinte o suprafata plana si sa fie bine uscata – inainte de montarea parchetului, se va verifica umiditatea la centru cu un higrometru. Daca se constata denivelari, se va aplica o sapa autonivelanta, iar in prealabil amorse sau rasini, in cazul in care acestea sunt necesare pentru intarirea stratului suport sau crearea unei bariere de vapori.
In privinta montajului, parchetul masiv se aplica numai prin lipire, datorita sistemului de imbinare nut-feder si a necesitatii de raschetare imediat dupa montaj.
Pentru parchetul stratificat, se poate opta pentru montaj prin lipire sau flotant. Principalele criterii de alegere sunt de buget si de timp. Solutia optima este montajul prin lipire. Acesta prezinta urmatoarele avantaje:
– stabilitate dimensionala sporita
– posibilitatea refinisarii ulterioare
– izolarea fonica,
– lipsa scartaitului, atat de deranjant pentru multi,
– transferul termic superior, in cazul incalzirilor in pardoseala.
Montajul flotant se recomanda atunci cand stratul suport prezinta probleme de consistenta sau de planeitate si costul pentru remedierea acestor probleme nu poate fi acoperit. Totodata, se recomanda atunci cand se doreste un montaj rapid.
Parchetul laminat se aplica cel mai adesea in sistem flotant, pentru a putea fi inlocuit cu usurinta.
Exista doua categorii majore de adezivi – monocompoenti si bicomponenti – fiecare cu subgrupele si particularitatile lor:
– monocomponenti vinilici
– monocomponenti poliuretanici
– monocompoenti silanici
– bicomponenti epoxi
– bicomponenti poliuretanici
Pentru elementele de parchet gata finisate se recomanda folosirea adezivilor monocomponenti, intrucat cei bicomponenti pot afecta finisajul daca se pateaza si nu este curatat in scurt timp.
Adezivii monocomponenti vinilici au costuri reduse si se recomanda pentru lipirea parchetului de mici dimensiuni. Nu se recomanda utilizarea acestora pe suprafete neabsorbante: mozaic, gresie sau sape tratate cu bariere de vapori.
Adezivii bicomponenti epoxi au un timp de intarire rapid (60 min) si se pot utiliza pentru elemente de parchet de dimensiuni mari. Pot fi utilizati atat pe suprafete absorbante cat si neabsorbante si pot fi utilizati pentru montajul pe sape incalzite.
Adezivii bicomponenti poliuretanici au un timp de intarire de 45 min si se pot utiliza pentru toate tipurile de parchet. Nu se contracta in timpul uscarii si sunt potriviti pentru lemn extrem de sensibil la apa. Se recomanda mai ales pentru suprafete neabsorbante si pot fi utilizati pentru montajul pe sape incalzite.
Adezivii monocomponenti poliuretanici pot prelua variatii dimensionale ale lemnului mai mari decat in cazul adezivuilor bicomponenti. Se recomanda indeosebi pentru montajul parchetului stratificat sau masiv finisat. Pot fi utilizati atat pe suprafete absorbante cat si neabsorbante.
Adezivii monocomponenti silanici au un cost mai ridicat dar si emisii foarte scazute de compusi volatili. Au un grad de elasticitate ridicat, fiind recomandati pentru sistemele de incalzire prin pardoseala. Pot fi utilizati atat pe suprafete absorbante cat si neabsorbante.
Rosturi de dilatare
Prevederea rosturilor de dilatare perimetrale este un aspect esential in montajul oricarui tip de parchet. Acestea au rolul de a prelua variatiile dimensionale naturale ale lemnului, fiind mascate ulterior prin aplicarea plintei. In general, se prevede un rost de 7-10 mm, iar la incaperile cu o latime mai mare de 8m cate 1,5 mm pentru fiecare metru. Pentru incaperile mai late de 12 m se prevede un rost de dilatatie in dreptul usii, mascate prin profile metalice, din lemn, PVC etc.
Am vorbit deja despre posibilitatea finisarii parchetului cu lacuri sau uleiuri. Pentru reconditionare, se poate recurge la raschetare sau refinisare, in functie de gradul de deteriorare al pardoselii: zgarieturi si tocire profunde sau superficiale. Pentru ca parchetul sa poata fi raschetat, stratul superior estetic/de uzura trebuie sa fie suficient de gros pentru a permite aceasta. In procesul de raschetare cu utilaje moderne, se inlatura aproximativ 0,5-0,8 mm din stratul superior. Este important ca in operatiunile de raschetare intreprinse de-a lungul timpului, stratul de uzura sa nu scada sub 2 mm, deoarece exista riscul exfolierii. Zgarieturile la nivelul peliculei de lac pot fi remediate prin refinisarea suprafetei, operatie care poate fi realizata ori de cate ori este necesar fara a afecta proprietatile parchetului. Pentru parchetul uleiat, operatiile de curatare sunt mai complexe inainte de aplicarea noilor straturi de ulei.
Astazi, placile ceramice redau fidel textura lemnului, parchetul ceramic fiind un produs din ce in ce mai cautat. Principala dferenta intre placi ceramice si parchet este senzatia la atingere: un material rece fata de un material cald. Totodata, in privinta parchetului masiv sau a celui stratificat, se poate vorbi de un material natural in raport cu un material obtinut industrial, desi tot din materie prima naturala: argile. Placile ceramice ofera o rezistenta mult mai buna la apa si o variatie dimensionala considerabil redusa. Totodata, placile ceramice au un indice de transfer termic net superior parchetului si nu limiteaza temperatura agentului termic, fiind mai eficiente pentru sistemele de incalzire prin pardoseala.
Acesti indicatori tehnici trebuie insa pusi in balanta cu caldura si semnificatia traditionale specifice lemnului, un material folosit din cele mai vechi timpuri in decorul interiorului. Se pune totodata si problema imaginii vs. materialului – daca se doreste un material natural sau doar redarea imaginii acestuia. In acest sens, in raport cu parchetul laminat, placile ceramice ofera numeroase atu-uri. In acelasi timp, parchetul ceramic tinde sa devina un produs sofisticat si in acelasi timp accesibil, astfel incat probabil ca il vom vedea in viitor din ce in ce mai des in decorul domestic, in living sau in spatiul dormitorului.
In raport cu parchetul, piatra naturala prezinta mai multe caracteristici tehnice superioare, comparabile cu placile ceramice, totusi mai putin performante, fiind un produs natural, extras din cariera. Alegerea intre piatra sau parchet este una mai ferma, intrucat se opteaza intre un material eminamente rece si unul categoric cald – de la imagine pana la caracteristici tehnice. Piatra transmite forta, iar lemnul caldura. Costurile sunt comparabile, daca luam in considerare si montajul.
Un produs recent, LVT reprezinta un tip de pardoseala realizat folosind vinilul ca materie prima. Este un produs sintetic, imprimat digital cu modele dintre cele mai diverse, inclusiv texturi de lemn care dau sugestia parchetului. Se apropie ca principiu de realizare de parchetul laminat, folosind insa un alt tip de strat de baza. Din LVT se obtine o pardoseala calda, cu un grad de rezistenta la apa mult mai mare decat parchetul si o intretinere usoara. Se pune din nou problema optiunii intre un material natural si unul sintetic, care reda textura lemnului fara insa a-i putea substitui calitatile naturale. Costurile de achizitie sunt mai ridicate fata de parchetul laminat, insa considerabil mai mici decat parchetul stratificat sau masiv.
