Design-ul finisajelor comerciale ca Sinteza a principiilor clasice

De câțiva ani nu mai putem discuta de stiluri care să domine trendurile în mentalitatea oamenilor. Schițarea primelor filosofii legate de stiluri și transpuse în domeniile care promovează imaginea, precum design-ul vestimentar, pictura sau graphic design-ul, este din ce în ce mai eclectică privită per ansamblu și distinctă sau mixtă în particular.

Toate acestea sunt filtrate și se transpun ulterior în arhitectură și design de interior. De ce? Nu este vorba de reticența arhitecților la nou, ci este vorba despre durata de execuție și finanțare a proiectelor în sine, aici discutându-se la o scară mult mai largă… Iar în domeniul design-ului de interior, referitor la finisaje, pentru a reda și aduce în piață produse care să se ridice la noile standarde de calitate certificate pentru diferite domenii de utilizare, necesită un timp de cercetare, producție și testare a produselor care se doresc a fi garantate.

De exemplu, în domeniul placărilor ceramice, observăm de ani buni apariția așa-zisului parchet ceramic, al plăcilor marmorate, a plăcilor de tip ”cemento” cu inspirația în betonul aparent, fuziuni cu ceramica tradițională folosită ca finisaj, întâlnind plăci ceramice pictate manual, cu motive de inspirație arăbească, aducându-ne aminte de dominația maură pe teritoriului actualei Spanii.

Cât de etic este să folosim aceste produse, care ”mint” prin esență și speculează vizual produsele tradiționale, original naturale?

Aceasta este o întrebare pe care și-o pun arhitecții designerii și mulți clienți care respectă longevitatea lucrurilor făcute cu măiestrie în interioarele care încă impresionează și care au aut nevoie de prea puține restaurări, dar în nici un caz nu s-a discutat de reamenajări.

Într-adevăr, anumite produse realizate pe baza noilor tehnologii devin poate mult mai ușor perisabile, dar consider că trebuie schimbată puțin perspectiva din care este perceput acest proces.

Nu toate construcțiile, din temelie sunt gândite pentru a dăinui în timp… prin urmare, dacă din alegerea tipului de investiție în materiale de bază ale unei construcții este perceput faptul că durata de viață a construcției nu va fi mai mare de 100-150 de ani, care ar fi sensul utilizării unor finisaje care să rămână și urmașilor, urmașilor noștri?

În acest context, care este sensul amenajărilor cu produse longevive?

Noi pe zi ce trece devenim din ce în ce mai conștienți de fenomenul dezvoltării durabile, și ceea ce lăsăm în urmă urmașilor la scară mai largă, din punct de vedere al mediului înconjurător, nu doar la scară mică a unei locuințe, care desigur și ea prezintă importanța ei…

 

Noile tehnologii permit realizarea de produse prietenoase mediului înconjurător și poate da, ne-am săturat de acest ”trend” numit ecofriendly, dar ar trebui să-i mulțumim mediei care a promovat într-un spirit accesibil tuturor o direcție care influențează utilizatorii pe termen îndelungat.

Concluzia la care mi-am dorit să ajung, este că tehnologia a evoluat destul de mult în domeniul placărilor ceramice, iar rezultatul cercetărilor din acest domeniu este unul excepțional, și merită atenția și a celor fideli materialelor naturale.

Plăcile ceramice inspirate din lemnul natural, sunt din ce în ce mai fidele (la producătorii care se respectă, precum: Porcelanosa, Tagina, Ragno etc.) acestea au diferite interpretări, texturate, super lucioase, patinate, învechite, etc.

Plăcile ceramice de dimensiuni foarte mari (apropo, au ajuns pînă la 310 cm pe 160) cu inspirația în piatra naturală, devin la fel din ce în ce mai fidele desenului obținut prin desfacerea în lastre a unui bloc de marmură, de exemplu. Avantaje? Suprafețe continue care permit acoperirea din câteva foi, rezistență mai bună, fără a fi nevoie de refinisare etc.

Plăcile tip ”cemento” sunt din ce în ce mai căutate pentru referirea estetică la curentul ”arhitectura povera”, ”less is more” sau alte concepte care au valorificat materialele produse artificial ca elemente ce nu trebuie ascunse, ci puse în valoare. De ce le utilizăm pe acestea și nu lăsăm vizibil pur și simplu materialul brut, de construcție? Pentru că tehnologiile și tratamentele aplicate acestor plăci ceramice le fac mult mai rezistente în timp, ușor de igienizat etc., iar pentru clădiri construite într-un anumit mod, ar fi incompatibilă o astfel de abordare.

Care este scopul Design-ului în acest sens, dacă tot mimează materialele naturale?

Design-ul își propune crearea pentru utilizatori a unui limbaj vizual care sintetizează principiile clasice ale design-ului bun cu inovația, posibilitățile tehnologice și progresele științifice. Cam aceasta ar fi definiția materialelor ca rezultat al unei producții. Acest aspect al design-ului va fi în permanență actualizat, pe măsură ce se dezvoltă principiile și caracteristicile specifice ale materialelor.